Barn i flerspråklige familier // Copiii care cresc in familii multilingve
Această broșură pune în evidență 10 întrebări des întâlnite cu privire la dezvoltarea multilingvă a copiilor. Broșura are o relevanță importantă atât pentru părinți, cât și pentru personalul din grădinițe, școli și centrele de sănătate. Poate fi un bun punct de pornire în discuțiile dintre părinți și personalul acestor instituții, privind dezvoltarea multilingvă a copiilor.
Copiii pot învăța mai multe limbi simultan. În mari părți ale lumii, copiii învață în mod obișnuit, mai mule limbi de la o vârstă fragedă. Astfel încât copilul să dezvolte un limbaj multilingv satisfăcător, este necesar să existe un suport activ atât acasă, cât și la școală sau grădiniță. Este important ca adulții din jurul copilului să încurajeze și să sprijine dezvoltarea multilingvă a acestuia. Familiile cu proveniență minoritară care își păstrează limba maternă, pot menține mai ușor contactul cu familia și prietenii din alte țări. Copiii acestor familii au o oportunitate mai mare de a face parte din moștenirea culturală a părinților dacă stăpânesc limba lor. Acest lucru întărește identitatea și sentimentul de apartenență a copilului.
Copiii au condiții prealabile mai bune de a învăța o doua limbă atunci
limba maternă este bine dezvoltată. Limba maternă și a doua limbă funcționează precum un suport reciproc una altuia. De exemplu, dacă un copil învață un concept în limba maternă, precum „gaajaysan” în somaleză, este mai ușor să învețe cuvântul corespunzător în norvegiană „sulten”. Un copil care se descurcă bine la școală, este dorința oricărui părinte. Prin urmare, mulți își doresc ca cei mici să învețe norvegiană cât mai repede. Părinții pot contribui prin a oferi copilului acces la arene sociale unde se vorbește norvegiană. În mod normal, acest lucru are loc, fie la grădiniță, zonele locale, ori împreună cu prietenii și cunoștințele părinților.
Familiile în care părinții vorbesc limbi diferite, se recomandă ca aceștia să-și folosească propria limbă maternă cu copilul. Când întreaga familie este împreună, pot alege ceea ce se simte natural: una dintre limbile materne, norvegiană sau altă limbă comună. Important este ca părinții să comunice cu copiii lor în limba pe care o stăpânesc cel mai bine. În familiile în care unul dintre părinți este vorbitor de norvegiană, iar celălalt are altă limbă maternă, este de asemenea, bine pentru copil ca fiecare părinte să-și folosească propria limbă maternă. Norvegia devine adesea limba dominantă în acest tip de familii. Dacă părinții doresc un copil multilingv, este important să ofere copilului sprijinul necesar în dezvoltarea ambelor limbi.
Este absolut normal pentru copiii multilingvi să amestece cuvinte din diferite limbi într-o singură propoziție. Acest lucru se poate datora faptului că nu au învățat să distingă încă, diferitele limbi, ori că împrumută cuvintele de care au nevoie dintr-o limbă in alta. În acest mod, copiii își pun în folosință întreaga competență lingvistică.
Este normal pentru copii să schimbe/comute limbile când vorbesc cu alte persoane bilingve. Aceștia profită de opțiunile lingvistice pentru a nuanța, exprima un sentiment, sau pentru a crea stare de solidaritate între persoanele care vorbesc aceeași limbă. Pentru multe persoane monolingve poate fi dificil de înțeles sau acceptat acest tip de comutare lingvistică. Dar cercetările arată că acest lucru implică un nivel ridicat de conștientizare lingvistică, și că este atât firesc, cât și practic în conversațiile bilingve. Având în vedere că limbile se folosesc în contexte diferite, este normal pentru copiii multilingvi să stăpânească mai bine o limbă decât cealată, în anumite situații sau contexte. De exemplu, copilul ii poate fi mai usor sa povesteasca ce s-a întâmplat la grădiniță în norvegiană, dar să prefere limba maternă când vorbește despre lucruri și situații ce țin de familie și casă. Copilul poate folosi limba maternă în conversațiile cu rudele mai în vârstă și părinții, pe când cu frații și prietenii să schimbe limbile.
Chiar dacă părinții vorbesc în mod consecvent limba maternă, nu este neobișnuit pentru copiii bilingvi să prefere limba norvegiană în anumite perioade. Părinții pot ajuta copilul prin a-i răspunde în limba maternă, folosind expresiile și cuvintele corecte, atunci când copilul vorbește norvegiană, iar aceștia limba maternă. Cu toate acestea, esențial este contactul și comunicarea cu cel mic, indiferent de limba aleasă. Este mult mai important a asculta ceea ce copilul are de spus, decât preocuparea pentru care dintre limbi ar trebui folosită. Timp și răbdare sunt necesare pentru un copil să învețe limba maternă într-un mediu în care norvegiana are o influență și un statut mai puternic decât limba maternă. Important este ca părinții să vorbească în continuare limba lor maternă, astfel încât copilul să devină multilingv. Un rol benefic îl are și mediul social al copilului, precum alți adulți și copii care cunosc limba maternă. Astfel, limba căpătă o funcție și în afara familiei. Chiar dacă copiii nu vorbesc în mod activ limba maternă a părinților, aceștia înțeleg adesea mult mai mult decât pot exprima în cuvinte. Iar acest lucru poate constitui fundamentul necesar pentru a lua în folosință limba maternă, în mod activ, în viitor.
Copiii vorbitori de turcă din Turcia, și copiii vorbitori de norvegiană din Norvegia, învață limba maternă în numeroase situații diferite și în contact cu persoane diferite: în familie, împreună cu rudele și prietenii, la grădiniță, la școală, în magazin, pe stradă sau în autobuz. Acești copii au șansa să audă, să vorbească și să învețe limba maternă în tot parcursul zilei. Pentru mulți copii din familiile minoritare, există mai puține oportunități de dezvoltare a limbii materne în Norvegia. În principal, majoritatea copiilor aud și folosesc, limba lor maternă acasă. Acest lucru impune cerințe mari din partea părinților care, împreună cu grădinița și școala, sunt nevoiți să stimuleze dezvoltarea limbii materne a copilului. Adulții din jurul copilului trebuie să creeze cât mai multe oportunități de a vorbi limba maternă pentru copil, atât în interiorul, cât și în afara familiei.
Multe municipii dispun de oferta grădinițelor deschise unde părinții și copiii pot fi prezenți împreună. Familiile pot întâlni alți părinți, prieteni de joacă pentru copii, cât și avea diferite activități și oportunități de socializare. În anumite municipii, biblioteca oferă «ora de poveste» în diferite limbi. De asemenea, bibliotecile pot împrumuta cărți pentru copii și adolescenți, ori cărți audio în diferite limbi. Puteți explora resursele disponibile în municipiul în care locuiți.
De asemenea, părinții, grădinițele și școlile se pot folosi de „Det flerspråklige bibliotek” (Biblioteca Multilingvă) ce aparține bibliotecii naționale din Oslo. Aici puteți găsi cărți pentru copii și adulți, în multe limbi diferite. Biblioteca locală vă poate ajuta să împrumutați cărți de la Biblioteca națională din Oslo. Pe pagina de internet „Tema morsmål” veți găsi în diferite limbi, cărți digitale și audio, precum și rime, versuri, cântece și povești în multe limbi.
Mersul la grădiniță oferă un bun punct de plecare în dezvoltarea limbii norvegiene a copiilor multilingvi. În plus, este important să existe o cooperare bună între grădiniță, centrele de sănătate, școală și părinți. Grădinițele și școlile poartă o mare responsabilitate privind progresul copilului în limba norvegiană, dar și părinții joacă un rol important în dezvoltarea limbii norvegiane a acestuia. Părinții pot susține eforturile de învățare a limbii ce au loc la grădiniță sau școală, chiar dacă ei înșiși nu vorbesc bine norvegiana.
Pentru copiii de vârstă preșcolară, grădinița reprezinta o oportunitate bogată și variată de dezvoltare a limbajului. Pe măsură ce cresc, copiii merg la școală, SFO sau afterschool, urmeaza diferite interese extrașcolare precum fotbal, cor, dans, muzică, arte sau alte activități similare. Acestea pot deveni arene excelente de dezvoltare lingvistică și socială a copilului. Părinții își pot încuraja copiii să se implice în astfel de activități extrașcolare.
Grădinița are responsabilitatea de a facilita dezvoltarea lingvistică a copilului în colaborare cu părinții. Conform Planului-cadru privind conținutul și sarcinile învățământului preșcolar, grădinița este obligată să susțină copilul în folosirea limbii materne, și în același timp, să lucreze activ pentru dezvoltarea abilităților în limba norvegiană a acestuia. Părinții pot discuta cu educatorii privind nevoile copilul de stimulare a limbajului, dacă există posibilitatea unui asistent bilingv sau alte metode pedagogice de predare a limbii.
Copiii se raportează în mod diferit la învățarea unei noi limbi. Unii copii încep imediat să încerce cuvinte și propoziții, în timp ce alții așteaptă mai mult, uneori câteva luni, înainte de a se exprima în noua limbă. Când un copil începe la o grădiniță în care nu se vorbește limba lui maternă, poate fi o situație solicitantă. Într-o astfel de perioadă, contactul apropiat și sigur cu personalul grădiniței este deosebit de important. Chiar dacă copilul nu vorbește norvegiană cu ceilalți copii și adulți la grădiniță, este importantă observarea altor modalități de comunicare, precum arătatul cu degetul, mimica și limbajul corpului. Copilul adună în mod constant cunoștințe și informații despre noua limbă, chiar dacă nu se exprimă în norvegiană. Unii copii pot avea, din diferite motive, o dezvoltare întârziată a limbajului sau dificultăți de limbaj. În acest caz, grădinița și părinții vor fi nevoiți să coopereze pentru a ajuta copilul, de exemplu în a obține asistență externă de evaluare a dezvoltării limbajului, și pentru oferi ajutorul necesar atât acasă, cât și la grădiniță.
Chiar dacă copilul nu întâlnește alți copii sau adulți care vorbesc limba sa maternă la grădiniță, recunoașterea limbii materne are un rol pozitiv în dezvoltarea sa multilingvă. Prin urmare, părinții ar trebui să vorbească limba maternă cu copilul la graniță, atunci când vine în mod firesc. În același timp, angajații care nu cunosc limba maternă a copilului ar trebuie să arate un interes pozitiv față de limba maternă a copilului, de exemplu prin învățarea unor cuvinte, cântece sau rime în limba maternă a acestuia. A avea adulți și copii la grădiniță care stăpânesc limba maternă a copilului este benefic pentru dezvoltarea multilingvă a copilului.
O serie de copii care nu au norvegiană ca limbă maternă, învață norvegiana ca a doua limbă la grădiniță. Este important ca acești copii să fie înțeleși și să aibă ocazia de a se exprima. Grădinițele trebuie să le ofere sprijin în a-și folosi limba maternă, iar în același timp, să lucreze activ cu dezvoltarea abilităților în norvegiană. Un asftel de sprijin în limba maternă se poate oferi în diferite moduri, indiferent dacă personalul grădiniței cunoaște sau nu limba maternă a copilului. Dar pentru mulți copii, asistența bilingvă este extrem de importantă la grădiniță. Personalul bilingv poate ajuta la dezvoltarea sentimentului de siguranță atât a copilului, cât și a părinților, iar în același timp, funcționează ca un punct de legătură între casă și grădiniță. Alături de un adult care cunoaște limba maternă, copilul poate înțelege și se poate face înțeles în contact cu alți copii și adulți la grădiniță. Copilul are astfel o oportunitate valoroasă să-și dezvolte în continuare limba maternă, primind în același timp, suportul necesar pentru dezvoltarea abilităților în limba norvegiană.
Tranziția de la grădiniță la școală poate fi una mare pentru mulți copii și părinți. Municipiile sunt încurajate să creeze rutine de cooperare speciale pentru această perioadă, iar grădinițele au de asemenea tranziția de la grădiniță la școală, inclusă în planul anual.