Hva er demokrati?/ Ce este democrația?

Democrația înseamnă puterea poporului. Ce presupune ca o țară să fie democratică? Este suficient ca toți cetățenii să aibă drept de vot sau este vorba despre ceva mai complex?

Diferite tipuri de democrație

Majoritatea țărilor din lume se declară democrate. Multe dintre aceste țări însă au o democrație care funcționează prost. În unele cazuri, le putem numi democrații de fațadă. Acestea sunt țări care încearcă să se prezinte drept democrații, de exemplu, prin organizarea de alegeri, dar care nu pot fi considerate democrații din cauza fraudei electorale extinse, a lipsei drepturilor politice sau a faptului că, în realitate, altcineva decât reprezentanții aleși conduce țara.

Există, în principal, două moduri diferite de a organiza o democrație: democrația directă și democrația indirectă (numită și democrație reprezentativă).

Democrația directă

Democrația directă este un tip de democrație în care chestiunile politice sunt decise direct de către popor prin referendumuri. Nicio țară nu este astăzi o democrație directă în formă pură, însă unele folosesc referendumurile mai des decât altele. În Norvegia, ultimul referendum organizat la nivel național a avut loc în 1994, când poporul norvegian a votat împotriva aderării la UE.

Democrația indirectă

Democrația indirectă sau reprezentativă este un tip de democrație în care poporul alege reprezentanți care conduc țara în numele lor. Toate democrațiile moderne sunt conduse, în principal, în acest mod.

Ce face ca o țară să fie democratică?

Cuvântul „democrație” este format din termenii grecești demos (popor) și kratos (putere) și înseamnă „puterea poporului”. Ideea că toți ar trebui să poată influența modul în care este condusă societatea se bazează pe concepția că toți oamenii au aceeași valoare, așa cum este exprimat în articolul 1 al Declarației Universale a Drepturilor Omului a ONU:

„Toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi. Ele sunt înzestrate cu rațiune și conștiință și trebuie să se comporte unele față de altele în spiritul fraternității” (Declarația Universală a Drepturilor Omului, 1948, art. 1).

Aici ne vom ocupa, în primul rând, de democrație ca formă de guvernare într-o țară. Putem găsi democrație, sau ceva asemănător, și în cluburile sportive, în companii, la școală, în familie și în grupul de prieteni.

Majoritatea oamenilor asociază probabil cuvântul „democrație” cu țări care au alegeri politice în care toți cetățenii adulți au drept de vot. Dar ce înseamnă ca poporul să conducă într-o țară? Pentru a înțelege acest lucru, vom analiza mai îndeaproape trei principii importante care trebuie să fie îndeplinite pentru ca o țară să se poată numi democratică:

1. drepturi democratice egale
2. șanse democratice egale
3. protecția intereselor individului și ale minorităților

Drepturi democratice egale

Cel mai fundamental lucru pentru ca o țară să se poată numi democratică este ca toți să aibă drepturi democratice egale. „Toți” se referă, de regulă, la toți adulții care au cetățenia țării. Drepturile democratice egale sunt garantate prin dreptul de vot, libertatea de exprimare și libertatea de asociere.

Dreptul de vot

Dreptul de vot este poate cel mai important drept politic într-o democrație. În Norvegia, de exemplu, toți cetățenii norvegieni cu vârsta de peste 18 ani au drept de vot la alegerile parlamentare. Există numeroase exemple de grupuri din societate care nu au avut drept de vot. Femeile, persoanele sărace și diferite grupuri etnice au fost, de pildă, excluse de la participarea la alegeri în majoritatea țărilor, inclusiv în Norvegia. În unele țări, situația este încă la fel. Astfel de restricții asupra dreptului de vot fac ca o țară să fie mai puțin democratică.

Pentru ca dreptul de vot să aibă vreo semnificație, este important ca alegerile să fie organizate într-un mod perceput ca democratic și corect. În plus, trebuie să existe mecanisme care să împiedice frauda și manipularea, așa-numita fraudă electorală. Rezultatul alegerilor trebuie, de asemenea, să aibă impact asupra politicii duse în țară. Asta înseamnă că aleșii trebuie să aibă putere reală. Nu ajută să existe alegeri politice dacă altcineva, și nu reprezentanții aleși, deține puterea reală în țară.

În multe țări, degetul este marcat cu cerneală pentru a împiedica oamenii să voteze de mai multe ori la alegerile politice. Aici, o femeie arată că a votat. De ce nu este suficient ca oamenii să poată vota pentru ca o țară să poată fi numită democratică?

Libertatea de exprimare și libertatea de asociere

Influența politică înseamnă mai mult decât dreptul de vot. În plus, fiecare persoană într-o democrație are dreptul de a se implica politic. Acest lucru este valabil, indiferent de vârstă. Putem scrie articole de opinie în ziare, putem participa la demonstrații, putem iniția o campanie de strângere de semnături sau ne putem înscrie într-un sindicat ori într-un partid politic și chiar candida ca politicieni. Pentru a face acest lucru posibil, avem libertatea de asociere și libertatea de exprimare. Acestea sunt drepturi pe care toți le au într-o democrație.

Șanse democratice egale

Un sistem democratic funcțional trebuie să aibă ca obiectiv participarea unui număr cât mai mare de persoane la viața democratică. Atunci când votezi la alegeri politice, îți cedezi, în principiu, puterea celor pe care îi alegi, pentru o anumită perioadă. În Norvegia, aceste perioade sunt de patru ani. Asta înseamnă că cei care sunt aleși primesc mai multă putere decât ceilalți, însă, pentru a preveni ca reprezentanții aleși să abuzeze de puterea pe care o primesc, aceasta trebuie limitată.

Pentru a asigura șanse democratice cât mai egale, trebuie, așadar, să implicăm cât mai mulți oameni în viața democratică și, în același timp, să limităm puterea reprezentanților aleși. Există mai multe moduri de a face acest lucru. Vom analiza câteva dintre ele.

Creșterea participării la vot

Chiar dacă toți au drepturi egale de a participa și de a influența politic, asta nu înseamnă că toți fac acest lucru în practică. În primul rând, oamenii pot alege să nu voteze la alegeri. La alegerile parlamentare din 2021, peste 20% dintre alegători nu și-au folosit dreptul de vot. În practică, este dificil să îi faci pe toți să voteze, însă, într-o democrație precum cea din Norvegia, obiectivul este ca un număr cât mai mare de persoane să participe la vot.

Cunoaștere și acces la informație

Pentru ca oamenii să înțeleagă sistemul politic și să rămână informați, sunt necesare cunoștințe și acces la informație. În unele țări, este dificil să se stabilească o democrație din cauza nivelului ridicat de analfabetism, adică a faptului că multe persoane nu știu să citească sau să scrie. De aceea, dreptul la educație este o condiție importantă pentru ca democrația să funcționeze.

Un sistem școlar bine pus la punct reprezintă o bază importantă pentru democrație. Te-ai gândit vreodată că faptul că stai acum și citești despre democrație este, de fapt, o parte importantă a democrației?

Pe lângă faptul că mergem la școală, trebuie și să putem urmări politica dusă în țară. O democrație are nevoie de mass-media liberă și independentă, care să poată raporta despre ceea ce se întâmplă, să transmită opinii diferite și să dezvăluie aspecte criticabile din societate fără a fi cenzurată. Când toți au acces la educație și la mass-media, toți au și posibilitatea de a participa la viața democratică.

Separarea puterilor în stat

Parlamentarii și membrii guvernului au mai multă putere politică decât ceilalți cetățeni. Așa trebuie să fie într-o democrație reprezentativă, în care alegem persoane care să conducă țara în numele nostru. Totuși, există mai multe moduri de a limita această putere, pentru a evita abuzurile de putere. Majoritatea democrațiilor urmează așa-numitul principiu al separării puterilor. Acest lucru înseamnă că cele mai importante funcții ale statului sunt împărțite între trei instituții diferite.

Distribuirea puterii între diferite persoane sau instituții este folosită adesea în mai multe domenii decât această împărțire în trei a statului. În Norvegia, de exemplu, s-a transferat o parte din puterea locală către autoritățile locale din municipii și județe. Opusul unei astfel de distribuiri a puterii ar fi o dictatură, în care toată puterea se află în mâinile unei singure persoane.

Prevenirea corupției și a conflictelor de interese

Dacă cineva obține multă putere politică pentru că are mulți bani sau pentru că este un prieten apropiat ori o rudă a cuiva din guvern, acest lucru poate deveni o problemă pentru democrație. Imaginează-ți că un om de afaceri bogat le oferă bani politicienilor pentru ca aceștia să voteze pentru o măsură din care compania lui ar câștiga bani. Acest lucru se numește corupție și este ilegal. O democrație funcțională are un nivel scăzut de corupție.

Dacă un politician ia decizii din care el însuși, un prieten apropiat sau o rudă ar avea de câștigat, ajunge într-o situație de conflict de interese. Dacă, de exemplu, pe masa ministrului economiei ajunge o chestiune în care este implicat un prieten apropiat sau un membru al familiei, ministrul trebuie să se declare în incompatibilitate. Asta înseamnă că anunță că nu poate gestiona cazul din cauza legăturilor prea strânse cu cineva implicat. Dacă un membru al guvernului nu anunță acest lucru în astfel de situații și, prin urmare, încalcă regulile privind incompatibilitatea, de obicei este nevoit să părăsească guvernul. În cazuri grave, acest lucru poate fi pedepsit chiar penal.

Legile împotriva corupției și a conflictelor de interese au ca scop să împiedice ca cineva să obțină prea multă putere doar pentru că are mulți bani sau pentru că are relații cu persoane aflate la putere.

Despre conținutul filmului de mai jos

Filmul scurt de mai jos abordează întrebări legate de incompatibilitate și de încrederea în politicieni. Filmul este în limba norvegiană, iar aici urmează o explicație a conținutului:

Imaginează-ți că urmează să fie construită o autostradă în zona în care locuiești. Această autostradă ar urma să treacă chiar prin grădina fratelui primarului. Brusc, primarul se răzgândește și spune „nu” construirii drumului. El susține că motivul este impactul negativ asupra mediului. Acum devine dificil de știut dacă primarul se opune autostrăzii pentru a proteja mediul sau dacă adevăratul motiv este protejarea grădinii fratelui său. Din cauza acestei incertitudini, primarul se află într-o situație de incompatibilitate și nu poate gestiona această chestiune privind autostrada. Municipalitatea trebuie să găsească o altă persoană care să-l înlocuiască pe primar în acest caz. Politicienii trebuie să se asigure că oamenii pot avea încredere că, atunci când iau o decizie, o fac fiind convinși că aceasta reprezintă ceea ce este mai bun pentru societate.

Protejarea intereselor individului și ale minorităților

Într-o democrație, majoritatea este cea care decide. Dar ce se întâmplă dacă majoritatea hotărăște să persecute anumite persoane sau anumite grupuri din societate? Poate că unora li se ia locuința, dreptul de vot, libertatea de exprimare sau cetățenia. Poate că unii ajung în închisoare sau sunt executați fără proces. Grupuri întregi din societate pot fi împiedicate să-și practice religia sau cultura. Grupurile minoritare pot fi chiar supuse încercărilor de exterminare. Toate acestea se întâmplă astăzi în mai multe țări care se numesc pe sine democratice. De aceea, indivizii și grupurile minoritare au nevoie de drepturi care să prevină abuzurile și discriminarea.

Securitatea juridică

Securitatea juridică este un principiu important într-o democrație și are rolul de a proteja indivizii de condamnări nedrepte sau de abuzuri. Iată câteva dintre principiile care trebuie să fie asigurate pentru a exista securitate juridică:

• Toate deciziile luate de autorități trebuie să respecte legile țării.
• Nimeni nu poate fi pedepsit fără o hotărâre judecătorească.
• Orice persoană are dreptul ca propria cauză să fie judecată de o instanță neutră.
• Orice persoană este considerată nevinovată până la proba contrarie.
• Toți sunt egali în fața legii; nu trebuie să existe discriminare.
• Toate părțile implicate într-o cauză trebuie să aibă posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere.

Drepturi care protejează minoritățile

În cadrul drepturilor omului stabilite de ONU, protecția minorităților și a grupurilor vulnerabile este esențială. Populațiile indigene beneficiază de o protecție specială. Populațiile indigene sunt grupuri distincte de majoritatea dintr-o țară și care au existat pe teritoriul respectiv, cu mult timp înainte de stabilirea granițelor și a formării statului. De obicei, aceste populații au fost supuse discriminării și abuzurilor din partea autorităților și a populației majoritare. Drepturile populațiilor indigene au scopul de a preveni astfel de abuzuri și discriminări și de a le permite să își păstreze cultura și limba proprie.

În Norvegia, există un singur popor indigen: populația sami. În plus, țara are și cinci așa-numite minorități naționale: kvenii/norvegienii finlandezi, finlandezii de pădure, evreii, rromii și populația romani/taterii. Acestea sunt grupuri etnice cu propria cultură, care au o legătură îndelungată cu țara. Minoritățile naționale au unele dintre aceleași drepturi ca populațiile indigene, însă populațiile indigene beneficiază de o protecție mai puternică în anumite domenii.

Într-o democrație, nimeni nu trebuie să fie supus discriminării sau persecuției, indiferent de motiv. În Norvegia, există legi speciale care ne protejează împotriva discriminării pe baza, de exemplu, a religiei, etniei, sexului, orientării sexuale, identității de gen sau a dizabilităților.

Drepturile care protejează minoritățile sunt necesare pentru a ne reaminti de fundamentul democrației, și anume faptul că toți oamenii se nasc liberi și egali în demnitate și în drepturile omului.

Fișa de lucru include cuvintele-cheie din textul norvegian.

• Tradu cuvintele cu ajutorul dicționarului LEXIN sau printr-o altă metodă la alegere.
• În coloana din dreapta, cuvântul este folosit într-o propoziție care apare în text. Tradu sau explică ce înseamnă propoziția.

Hva er demokrati – ordliste

Kva er demokrati – ordliste

• Du vil kanskje også like:
• Samfunnsfag
• Tag: demokrati, diktatur, korrupsjon, maktfordelingsprinsippet, medborgerskap, politikk, rettigheter, valg