CUM AU AJUNS ȚÂNȚARII ÎN ȚINUTUL SAMILOR
HVORDAN MYGGEN KOM TIL SÁPMI
Cu mult timp în urmă, departe, în nord, în Ținutul Samilor, mai multe familii trăiau, împreună, într-o obște sătească. Acolo trăia și bătrâna satului, Áhkká. Era micuță de statură, iute și tare harnică.
Locuia împreună cu familia ei, într-un bordei acoperit cu pământ și avea un câine pe care îl chema Ránne, cu care copiilor le plăcea tare mult să se joace. Bordeiul se afla lângă un râu, de unde familia lua apă și unde mergea la pescuit.
For lenge siden, langt mot nord, i Sápmi, bodde det flere familier sammen i en siida, en liten landsby. I siidaen bodde det en Áhkká, en gammel kone. Áhkká var liten, rask og driftig. Hun bodde i en jordgamme sammen med familien sin og hunden Ránne, som barna elsket å leke med. Gammen lå ved siden av en elv, der familien hentet vann og fisket.
Într-o zi, pe când Áhkká coborâse la râu să aducă apă, cerul s-a deschis deodată, iar Creatorul Pământului a coborât la ea.
Creatorul Pământului tocmai făcuse țânțarii și îi pusese pe toți într-un sac, pe care îl legase bine, cu două noduri. Îi încredință sacul lui Áhkká, fără să-i spună ce se afla înăuntru, și o rugă să aibă mare grijă de el.
Áhkká i-a mulțumit pentru încredere și a luat sacul. I-a promis că nu-l va deschide niciodată și că nu-l va da nimănui.
En dag da Áhkká var nede ved elven for å hente vann, åpnet himmelen seg, og jordens skaper kom ned til henne.
Jordens skaper hadde nettopp skapt myggen og puttet hele myggsvermen i en sekk og knytt den stramt igjen med dobbeltknute. Han ga sekken til Áhkká, uten å fortelle henne hva som var inni den, og ba henne om å passe godt på den.
Áhkká takket for tilliten og tok imot sekken. Hun lovet at hun aldri skulle åpne den eller gi den til noen andre.
Áhkká luă sacul cu ea în colibă și îl păzea cu mare grijă, ca nici copiii și nici câinele să nu pună mâna pe el. De aceea, îl purta cu ea peste tot. Îl lua cu ea când ieșea la treabă, iar seara, când se culca, îl punea sub cap și îl folosea drept pernă.
Dar din sac se auzea mereu ceva bâzâind și foșnind.
Áhkká tok med seg sekken til gammen og passet godt på den slik at verken barna eller hunden fikk tak i den. Derfor hadde hun den med seg overalt. Hun tok den med seg ut når hun skulle jobbe, og når hun skulle sove, la hun den under hodet og brukte den som hodepute. Men hele tiden kunne hun høre at noe i sekken summet og laget lyder.
Áhkká era tare dornică să afle ce bâzâia în sac. Ar fi vrut să tragă cu ochiul înăuntru, dar și-a amintit că promisese să nu-l deschidă.
Țânțarii nu stăteau nicio clipă locului în sac, iar bâzâitul lor se auzea zi și noapte. Cu timpul, Áhkká se sătura tot mai mult de bâzâitul lor.
— Vă rog, stați liniștiți! îi șoptea ea sacului, încercând să-i potolească.
Dar țânțarii nu fuseseră făcuți să trăiască închiși. Așa că au continuat să bâzâie și să se agite, zi și noapte. Áhkká nu mai avea parte de nicio clipă de liniște.
Áhkká var veldig nysgjerrig på hva som summet i sekken. Hun ville gjerne kikke, men husket at hun hadde lovet å ikke åpne den.
Myggen holdt liv og røre i sekken døgnet rundt, og Áhkká ble stadig mer lei av summinga.
– Vær så snill, vær stille, hysjet hun på sekken. Men myggen var ikke skapt for et liv i fangenskap. De fortsatte å summe og svirre natt og dag. Det var aldri fred å få.
În cele din urmă, Áhkká n-a mai putut răbda. Trebuia neapărat să afle ce făcea atâta zgomot în sac.
— Doar ar fi drept să știu și eu ce anume păzesc cu atâta grijă, își zise Áhkká în sinea ei.
Apoi desfăcu, încetișor, sfoara cu care era legat sacul, cât să poată arunca o privire înăuntru.
Til slutt holdt hun ikke ut lenger, hun måtte finne ut hva som lagde lydene i sekken.
– Det ville vel være både rett og rimelig å få vite hva jeg egentlig passer på, tenkte Áhkká. Hun løsnet forsiktig på snora rundt sekken, slik at hun kunne se hva som var inni den.u
Cât ai zice «pește», țânțarii țâșniră afară din sac. Se împrăștiară în toate părțile și începură să înțepe, deopotrivă, oameni și animale!
Áhkká s-a speriat de-a binelea! A alergat după țânțari și a încercat să-i prindă și să-i bage înapoi în sac, dar era cu neputință. Erau mult prea mulți și atât de mititei!
Țânțarii erau liberi!
Før hun visste ordet av det, fløy det mygg ut av sekken. Myggen svermet til alle kanter og stakk både mennesker og dyr!
Áhkká ble helt forskrekket! Hun løp etter myggen og prøvde å fange dem i sekken igjen, men det var helt umulig, fordi de var så veldig mange og så bittesmå.
Myggen var fri!
Atunci când Creatorul Pământului i-a încredințat lui Áhkká sacul, el știa deja că nu va trece mult până când ea se va sătura de atâta bâzâit și le va da drumul țânțarilor.
Chiar dacă țânțarii pot fi supărători pentru oameni și animale, ei au și rostul lor în natură. Pentru păsări și pești sunt o sursă importantă de hrană, iar, în același timp, ajută florile și alte plante să se răspândească.
Țânțarii le sunt samilor ajutoare de nădejde.Ii ajută la strângerea turmelor de reni, gonindu-i spre înălțimile munților.
Den gangen da jordens skaper ba Áhkká om å passe på sekken, skjønte han at hun fort ville bli lei og slippe myggen fri.
Selv om mygg kan være plagsomme for mennesker og dyr, er de også nyttige. For fugl og fisk er mygg nødvendig mat, og myggen hjelper blomster og andre vekster med å spre seg.
Myggen er også samenes biigá, samenes gode hjelper. De hjelper til med å samle reinflokken ved å jage reinsdyrene til høyfjellet.
De atunci, de când Áhkká a deschis sacul și țânțarii au scăpat afară, ei se întorc în Ținutul Samilor în fiecare vară, an de an.
Se spune că, până la Sfântul Hans, țânțarii se întorc negreșit în Ținutul Samilor, chiar de-ar fi să vină în cârje ca să ajungă la timp.
Și, astfel, au ajuns țânțarii în Ținutul Samilor!
Helt siden den gangen Áhkká åpnet sekken, og myggen kom seg ut, har myggen kommet tilbake til Sápmi hver eneste sommer.
Det sies at myggen alltid kommer tilbake innen Sankthans, om den så må ta staver til hjelp for å komme frem.
Og slik gikk det til at myggen kom til Sápmi!
Hvordan myggen kom til Sápmi//Cum au ajuns țânțarii în Ținutul Samilor
Illustrasjoner: Gunnlaug Ballovarre
Forsidedesign: Mari Helén Holum
Utgitt av Nasjonalt senter for samisk i opplæringa og Nasjonalt senter for flerkulturell opplæring
Den samiske fortellertradisjonen har blitt tatt vare på gjennom muntlig overlevering i flere generasjoner. Denne versjonen av fortellingen er en gjendiktning av et tradisjonelt samisk eventyr. Enkelte ord i denne fortellingen er på nordsamisk.
Oversettelse til rumensk: Mihaela Cristea
Korrektur og lyd på rumensk og norsk bokmål: Nicoleta Alexe
ISBN:
Copyright © 2026 · Nasjonalt senter for samisk i opplæringa · Nasjonalt senter for flerkulturell opplæring
Lisensiert under en CC BY-NC-ND 4.0 Navngivelse-IkkeKommersiell-IngenBearbeidelser 4.0 Internasjonal lisens.
Du finner flere flerspråklige fortellinger gratis på morsmål.no/fortellinger
Der finner du også tilleggsressurser og lydstøtte til fortellingene.
Copyright © 2026
Nasjonalt senter for samisk i opplæringa
Nasjonalt senter for flerkulturell opplæring
Lisensiert under en CC BY-NC-ND 4.0 Navngivelse-IkkeKommersiell-IngenBearbeidelser 4.0 Internasjonal lisens.
